Pentru a putea creea nuantele necesare unui monitor color , trebuie sa existe nuante intermediare ale luminozitatii intre pozitia in care trece maximul si minimul de lumina. Nivelele variabile de luminozitate necesare pentru a crea un ecran cu adevarat color se obtin prin varierea tensiunii aplicate pe cristale. De fapt cristalele lichide se rasucesc cu o viteza direct proportionala cu marimea tensiunii aplicate , astfel permitand controlul luminii ce poate trece . In practica , varierea tensiunii la monitoare le LCD actuale poate oferi doar 64 (6 biti) de nuante per element spre deosebire de monitoare le CRT care pot reda 256 nuante (8 biti). Utilizand 3 elemente per pixel rezulta ca un monitor LCD poate reproduce un maxim de 262144 (18 biti) culori , in comparatie cu un monitor CRT care poate reda 16.777.216 culori (24 biti) .
In timp ce 18 biti sunt deajuns pentru majoritatea aplicatiilor , pentru aplicatiile de grafica sau foto acestia nu sunt deajuns . Unii producatori de monitoare LCD au incercat sa extinda adancimea de culoare la 24 biti prin reproducerea alternativa a mai multor nuante pe frame-uri succesive , tehnica fiind cunoscuta sub numele de Frame Rate Control. Totusi , daca diferentele sunt prea mari devin deranjante pentru ochi .
Hitachi a dezvoltat o tehnologie prin care se aplica o tensiune ce se modifica usor pe celule invecinate pe parcursul a 3-4 frame-uri . Astfel se pot simula aproape 256 de nuate , mai exact 253 de nuante , ceeace ce se traduce in peste 16 milioane de culori , astfel obtinandu-se imagini apropiate de cele ale monitoare lor CRT.